Clipper

Blogul EDITURII EXCELSIOR ART

Lucian Bureriu
Şi doar am fost, când zile existară
Şi totul era demn de-a fi trăit.
Eram bogaţi spiritual – o vară
Pornită pe Ocean spre Infinit.

Catarge oscilau, un metronom
Şi-un timp albastru, tânăr, ce se zbate.
Şi-n forfotă, pe punte, poate ne-om
Fi împlinit, prin jerbele sărate,

Splendid pictaţi de briza cea solară,
Când noi prindeam parâmele de cer,
Iar pânzele greoaie se bombară,
Purtând un sens în vântul efemer.

Dansând în val zvâcnea prova sonoră,
Se bifurca siajul argintiu
Cu amintiri de veacuri sau de-o oră;
Eram întreg al vieţii mele fiu.

În lacuri de-acalmie, în tempeste,
Nu părăseam speranţa, sfânt-umană.
Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste,
Ca albatroşii,-n zbor fără prihană.

Şi doar eram în zilele acele,
Când totul era demn de-a fi trăit
Şi-o coerenţă se citea în stele,
Părând a ne-orienta la nesfârşit…

 

Din volumul Pluta meduzei, Lucian Bureriu

Vezi articolul original

Lasă un comentariu